Portul popular al femeilor din judetul Olt

Portul popular al femeilor din judetul Olt

  • accesmobilpay
  • 2019-01-25
  • 106
  • 0


    Portul popular este un factor fundamental in comunitatile rurale care reflecta totul: starea sociala, ocupatiile, trecutul istoric si elementele innoitoare, permitand observarea gradul de transformare a societatii. Studiind portul popular al unei zone, aruncam o privire asupra vietii coumunitatilor rurale in ansamblu, asupra aspectelor socio-economice, dar si a celor magico-rituale.


 

Portul Popular din judetul Olt

 

   Judetul Olt se afla in zona de sud a Romaniei, suprapunandu-se cu fostele judete Olt si Romanati si invecinandu-se cu judetele Teleorman, Arges, Valcea si Dolj. Vestigiile istorice descoperite atesta faptul ca acesta zona a fost locuita inca de la inceputul paleoliticului inferior.

   Portul popular al judetului Olt reprezinta suma multor mestesuguri: tesut, vopsit, cusut, cojocarit, sumanarit,etc. Materialele folosite intial au fost in mare parte cele din gospodaria proprie : canepa, in, lana, adaugandu-li-se treptat bumbacul, borangicul, firul de aur si de argint, beteala, margelele si fluturii.

  Tehnicile de lucru sunt variante, de la tesutul in doua ite, tesutul in patru ite, alesatura peste fire, alegatura printre fire, tesutul "in sabac", navaditura pana la tehnica "itelor pe natra". Tehnicile de cusatura sunt si ele diverse: tighelul, cusatura inaintea acului, cusatura in urma acului, cheita ciocanel, sabacul, musca, cusatura la fir, cusatura peste fire, festonul, buturuga, cusatura "gura papusii" (specifica pentru cojoacele de Visina si Vadastra), cretul simplu, cretul "botul ratei", bibiluri si nu in ultimul rand cusatura cu gaitane folosita  pe dimie sau blana de mesterii specializati.

  Analiza costumului popular din judetul Olt a evidentiat existenta a 3 zone etnografice distincte, reprezentand variatii stilistice bine conturate: zona Olt, zona Slatina si zona Campia Romanatiului.

  1. Zona Olt 

Costumul femeiesc se incadreaza in timpul costumului cu doua catrinte sau zavelci - cum se numesc in zona Olt. Camasile se clasifica in mai multe tipologii: camasa cu croi drept (cu maneca larga, fara manseta, cusaturi simple, fiind purtata de femeile varstnice in zilele de lucru), camasa cu platca - ambele croite impreuna cu poalele si camasa incretita la gat cu altita. Motivele traditionale cusute sunt cele gemetrice dar si cele stilizate; culorile predominante sunt: bleumarin, rosu, negru, verde. Zavelcile (catrinte) sunt doua tesaturi dreptunghiulare care se poarta peste poale.  Acestea se clasifica in: zavelci vinete  (cu ornamente dispuse in benzi verticale delimitate prin linii sau puncte in cruce custe cu fir argintiu sau cu beteala), zavelci "cu praguri" (cu ornamente din lana policroma tesute cu beteala alba sau galbena, in forma de cruciulite, linii drepte sau in zig-zag) si de factura mai recenta, zavelcile de mireasa (de culoare alba, tesute cu urzeala si bateala de bumbac, cu motive gemetrice sau vegetale, dispuse in siruri verticale executate cu fir subtire de culoare argintie). Pe deasupra zavelcilor se purtau bete, iar femeile batrane si cele insarcinate purtau si un brau pe sub zavelci. Podoabele au si ele un rol foarte important, pe langa  pe langa "lese" din margele mici monocrome, cele mai de pret erau salbele din bani de aur sau argint (fetele cu stare economica deosebita) si salbele din imitatii de arama (cele mai sarace) - acestea mostenindu-se din generatie in generatie. Cerceii erau facuti din monede de aur sau argint. Din imbracamintea de iarna cele mai frecvente sunt suba alba din dimie alba (cu croi  simplu, evazat si decorata simplu, discret si elegant cu gaitane de lana bleumarin si rosu sau portocaliu) purtata in zilele de sarbatoare si suba seina (diferenta facand-o gaitanele din lana neagra si micile broderii albe, de forma unor liniute, denumite "molii") pentru zilele de lucru. Incaltamintea folosita de femei se compune din ciorapi (din lana, pana la genunchi si decorati cu motive geometrice), tusluci (un fel de cipici cu talpa din piele porc sau de bou, cusuti in 2 culori) si opinci (lucrate din piele de porc sau bou, stranse pe picior si cu varful adus in fata). Pieptanatura si gateala capului se diferentiaza in functie de varsta, statut social si economic. Pana la 8 ani fetele purtau parul pieptanat pe spate si prins in doua codite impletite si legate la capete cu fir de lana colorat; intre 8 si 12 ani, lana era inlocuita cu panglici, iar incepand cu 14 ani pana la 16 ani, cand fetele incepeau sa iasa la hora isi increteau parul in fata si il prindeau la spate in doua cozi impletite. Femeile casatorite isi prindeau parul intr-un coc si il acopereau cu tulpan, carpa de bumbac sau  carpa de borangic (marama), iar in tipul iernii broboada.

 

2. Zona Slatina

 Costumul femeiesc se distinge prin portul fustei cu alesaturi. Camasile sunt cele cu croi drept si cele incretite si cu altita (cusute cu punctul batranesc si mult mai bogat decorate, cusute cu arnici sau matase  de culoare visinie sau rosu inchis, completat la camasile de sarbatoare cu paiete sau margele). Fusta da o nota definitorie costumului din zona, se poarta peste poale, adunata in talie in pliuri si prinsa cu un cordon (din stofa de lana - pentru zilele de lucru bleumarin sau neagra fara alesaturi, iar cea de sarbatoare din stofa rosie sau bleumarin cu motive geometrice in alesaturi, predominand rosul, negrul, bleumarinul si verdele si cu coltisori cusuti pe margine cu lana in armonie cormatica). Cingatoarea era fie sub forma de bete din lana in culori inchise, fie bete cu alesaturi si margele albe sau policrome cusute pe margine. Podoabele sunt si aici salbele, dar intalnim si bratari sau inele, bijuterii din margele. Imbracamintea de iarna - piesele purtate sunt cojoacele si hainele din dimie alba. Scurteica este si ea specifica zonei, din dimie neagra captusita cu blana de miel, lunga pana deasupra genunchilor. Incaltamintea se compune din ciorapi lungi, pana la genunchi, din lana, albi, negrii sau colorati in rosu si negru cu ornamente geometrice dispuse pe toata suprafata, opinci si tusluci. Pieptanatura si gateala capului prezinta o diferenta fata de zona Olt, femeile casatorite purtau pe sub carpa sau pe sub tulpan, o "tichie" (calota din panza alba, legata la spate cu ornamente cusute in rosu si negru si dantelute pe margine)

 

3. Zona Campiei Romanatilor

Armonia si proportiile sunt calitatile estetice fundamentale, definitorii pentru costumul femeiesc din Romanati. Camasile cele mai raspandite sunt cele incretite la gat, cu altita si cusute cu tot cu poale. Camasile de Romanati cusute cu matase visinie sau bleumarin sunt de un rafinament greu de egalat. Motivele cusute sunt geometrice, discrete, fapt ce da rafinament camasii. Poale sunt mai bogat decorate decat in alte zone, intruchipand uneori chiar si dansatori tinandu-se de mana (hora). De o varietate si o executie artistica remarcabila sunt piesele de costum care imbraca corpul de la talie in jos. Boscelele (zavelci, catrinte) sunt mai inguste si mai lungi fata de cele din zona Olt, ajungand pana la glezne. Acestea sunt tesute cu urzeala din bumbac si bateala din lanica rosie, cu alesaturi policrome. In functie de motivul decorativ, acestea purtau anumite denumiri: "boscele cu cocosi", "boscele cu hora". Valnicul este o alta piesa vestimentara a costumului de Romanati, incretit sau plisat in talie, de culoare rosie. Motivele traditionale predominante sunt rombul, roata, carligul, gura papusii, zaluta (in culori echilibrate: alb, bleumarin, verde si rosu) si sunt dispuse in dungi orizontale ce alterneaza cu spatiile libere. Betele sunt in armonie perfecta cu valnicul sau boscelele, predominand cromatic rosul, verdele, bleumarinul si albul. Imbracamintea de iarna este variata si foarte eleganta. Primavara si iarna se imbraca "casaca", o haina alba din dimie fara maneci, caracterizata din punct de vedere ornamental si cromatic de decorul rosu-portocaliu in combinatii cu verde si alte culori complemetare. Iarna erau folosite subele (cu maneci lungi din dimie alba cu gaitane negre sau bleumarin) si cojoacele ( de lucru – croite drept, tivite cu blana neagra de miel si cu broderie sub forma de rozete pe margini, de sarbatoare - lungi, evazate, decorate cu cosoaie din irha verde si lanica colorata, de mireasa – cu un croi special, avand partea superioara stransa pe trup, manecile trei sferturi, garnisita cu blana neagra de miel, decorate cu spirale cosoaie, iar spatiile ramase libere brodate cu buchetele de flori, folosind verde, negru, visiniu, rosu si oranj. Incaltaminte era compusa din ciorapi pana la genunchi, din lana rosie si neagra cu motive geometrice, opinci si tusluci. Gateala capului se diferentiaza la femeile maritate, cocul este montat pe o piesa metalica in forma de trunchi de con, pentru a-i da o mai mare consistenta. Din urmatoarea zi a casatoriei, femeia purta un fes rosu in crestetul capului, uneori avand un cicure negru de matase si in functie de posibilitatea materiala, marginea fesului era impodobita cu monede de aur sau de argint. S-a mai purtat si marama de borangic, pe sub aceasta purtandu-se tichie sau legatura.

Piesele de port popular, pastratoare de ecouri indepartate, ale relatiei om-natura, credinte-rituri, ale unor fenomene cu adanci semnificatii si puternice coleratii in trecut, ca parti constitutive ale vietii unor comunitati de mult disparute au pe langa valoarea istorica si una istorica, dcumentara.

Motive traditionale specifice judetului Olt: soarele, pomul vietii, spirala, rombul, simboluri antropomorfe

Cromantica de baza a portului popular din judetul Olt: alb, negru, rosu si albastru.


Articol cu caracter infomativ - sursa infomatiilor : Portul popular din judetul Olt - Georgeta Stoica si Rada Ilie

Tags:

Leave A Comment